Desenele animate:
Foarte rar aveam ocazia să vizionez desene animate la TV din simplul motiv că televizorul nostru transmitea doar un post - Moldova 1, unde desenele animate erau difuzate doar la 16:10 și de fiecare dată erau aceleași. Astfel, am ajuns să le cunosc pe de rost! Cu toate acestea, nu „înghițeam” chiar orice. Aveam un top al preferințelor foarte bine definit…
Image may be NSFW.
Clik here to view.
1. „Prostokvashino” - „Pozdrovlyaiu, Sharik, ti balbes!” (orig.: „Простоквашино” – „Поздравляю, Шарик! ты - балбес!”) – genul de desen animat careImage may be NSFW.
Clik here to view.
cu timpul devine din ce în ce mai bun;
2. „Pisicul pe nume Ham” (orig.: „Котенок по имени Гав”). Cu ilustraţii şi scenarii excepţionale - unul dintre cele mai haioase şi preferate desene animate. Consider că niciun „Tom&Jerry” nu surclasează „Pisicul pe nume Ham”;
3. „Vini puh” – „Vhodit, vîhodit i vhodit. Zameciatelino vîhodit!” (orig.: „Винни-Пух” - „Входит, выходит и входит. Замечательно выходит!”) – deşi a apărut cu mult mai târziu (1960) decât originalul „Winnie the Pooh”(1926), îmi pare, totuşi, mai haios şi mai frumos ilustrat. Probabil e şi din cauza adaptării scenariilor la viaţa cotidiană a fostei URSS;
4. „Ariciul şi fetiţa” (orig.: „Ежик и Девочка”). Nu este la fel de celebru ca celelate din acest top, dar este un desen animat foarte emoţional şi cognitiv. Copiilor o să le placă;
5. „Întâmplările pinguinului Lolo” (orig.: „Приключения пингвинёнка Лоло”). Un fel de „Happy feet” al anilor ’90. L-am îndrăgit datorită puilor de pinguin pe care nu-i mai văzusem până atunci dar şi datorită emoţiilor pe care mi le provoca… Mă ţinea cu sufletul la gură pînă la final, chiar dacă revedeam acelaşi episod a zecea oară.
Benzile desenate:
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Ilustraţii din cartea „Aventurile lui Trică şi Ciupică ”.
Autorul culegerii – pictorul Alexei Grabco.
Un mare merci pentru poze şi info - Anghelinei Image may be NSFW.
Clik here to view.
Am avut şi eu cândva această carte cu peste 100 de istorioare ale acestor personaje. Era cartea mea preferată, o răsfoiam la nesfârşit, iar şi iar, şi-mi inventam propriile poveşti şi dialoguri. Ocazional erau publicate în revistuţele pentru copii - „Chipăruş”, „Alunelul” şi „A-mic”, dar se întâmpla foarte rar. Oricum, sunt de departe mai pacifiste şi mai cognitive decât benzile desenate americane…
(Sfârşit)
